Razvan Nicolae Raduta este un actor tanar, dar cu foarte mult potential. L-am cunoscut in urma cu ceva timp si am avut placerea sa il vad si in cateva piese de teatru. Are o minte ascutita, un simt al umorului foarte dezvoltat si foarte multa imaginatie, ceea ce cred ca sunt calitati importante in lumea teatrului. Razvan joaca in foarte multe piese de teatru si apare si in numeroase reclame TV. Desi are un program destul de incarcat, si-a facut timp pentru a raspunde la cateva intrebari.
Iata, asadar, ce presupune meseria de actor si care sunt regulile sau principiile dupa care se ghideaza.
Credit foto: Vlad Mihailescu
Cand ai descoperit pasiunea pentru teatru si ce te-a determinat sa pornesti pe acest drum?
S-a intamplat treptat. Nu am avut extraordinare revelatii. Comparativ cu alti colegi de-ai mei am intrat cam tarziu in bransa. Am reusit sa intru la teatru abia la 24 de ani, cand am dat a doua oara. Am mai avut o incercare pe la 19 ani, pentru ca-mi venise mie un gand asa… nu stiu de unde, sa dau la teatru. Nu am fost un copil minune . Nu am luat niciodata premiul I. Nici macar in clasa intai. 🙂 In gimnaziu, am jucat niste personaje prin niste scenete asa cum o fac multi copii. Apoi, in liceu, tin minte ca-mi placeau foarte mult temele de la limba romana, in special cele pentru care trebuia sa descifram cumva comportamentul unui personaj. Am avut o profesoara foarte buna de limba romana. Era un pedagog special. Dadea niste teme usor atipice. Nu trebuia sa inveti, trebuia sa gandesti. Dupa ce am intrat la facultate am aflat ca si la actorie trebuie sa gandesti si ca actoria e de fapt un mod de a gandi. Bineinteles, e si un mod de a simti. Caci cine nu gandeste, nici nu prea simte. 🙂 S-au tot construit unele peste altele conjuncturi care m-au adus unde sunt. Cu totii avem pasiuni mai mult sau mai putin puternice pe care le constientizam mai mult sau mai putin. In final, Dumnezeu stie.
Ce m-a determinat sa pornesc pe acest drum? Nu stiam ca sa meserie sa aleg. Pareau toate interesante. Si am zis si asa: daca ma fac actor, pot sa fac orice meserie.
Care a fost primul lucru pe care l-ai invatat in acest domeniu?
Cred ca primul lucru pe care l-am invatat a fost sa-mi asum riscul de a fi altcumva. Altcumva decat ceea ce am programat.
Care e cel mai important lucru cand esti pe scena?
Cel mai important lucru e partenerul de joc. Incerc sa ma concentrez pe treaba asta. Teatrul e un joc. Are reguli. Nu e o joaca. In rest, ce sa spun…. incerc sa nu am alte ganduri sau sa nu-mi fac. Uneori, anumiti colegi mi-au spus „ca par dubios” inainte de spectacol sau in timpul spectacolului. Probabil ca arat ciudat cand am treaba. Ce sa fac? Asa e fata mea.
Ce te determina sa alegi un rol, dupa ce criterii te ghidezi?
Actorii nu prea aleg roluri. De obicei sunt alesi, mai ales cei tineri. Insa daca trebuie sa aleg un text, pentru auditii de exemplu, aleg ceva ce mi se potriveste, ceva ce e bine scris, ce are adancime si coerenta. Nu tot ce se citeste se si joaca.
Au fost roluri pe care le-ai refuzat? Daca da, care au fost motivele?
S-a mai intamplat. Fie pentru ca eram indisponibil in acel moment, fie pentru ca era vorba de proiecte pro bono. Am lucrat si pro bono, pentru experienta, si inca o mai fac, insa cartela de R.A.T.B. nu se valideaza cu „experiente actoricesti”… Se valideaza contra cost. In orice caz, nu am refuzat niciodata un rol pentru ca nu mi-a placut. O spun pentru ca am auzit si de astfel de cazuri. Am auzit chiar, de la unii actori, ca opera lui Caragiale e o prostie. Ma rog, fiecare crede ce vrea. In fond, ceea ce crezi, e de fapt o mare responsabilitate.
Apari si in foarte multe reclame TV, cat de diferita este aceasta experienta fata de cea de pe scena?
E o diferenta enorma. In primul rand ca scena e „live”, adica in teatru nu te salveaza nicio dubla. Pe sticla e altceva. In orice caz, reclame poate sa faca aproape oricine. Chiar si cei ce nu au nicio legatura cu arta actorului. Si o fac. Nu vreau sa comentez mai mult.
Unde te pot vedea jucand cei interesati de rolurile pe care le ai?
La The Ark (Compania Rampa) in spectacolul Julie. Rampa vs Strindberg, la Teatrul Elisabeta in spectacolul Fratii Karamazov, la Opera Comica pentru Copii in mai multe spectacole si poate ca din toamna, la Opera Romana, in foaier, unde poate ca se va relua un spectacol care mi-e foarte drag. Se numeste Parafraze cu parfum interbelic.
Ce roluri ai jucat pana in prezent si ce roluri ai vrea sa joci pe viitor?
La nivel de studiu am jucat cat am putut in facultate. Ca de-aia e facultate. Sa cauti, sa incerci, sa muncesti. Daca vorbim despre roluri intregi care au facut parte dintr-un spectacol, atunci pot sa zic ca am incercat sa fiu Grig/ Seful de gara din Steaua fara nume de Mihail Sebastian, Omul cu crosa de golf din Marisol de Jose Rivera, Zosima din Fratii Karamazov (dramatizarea Bogdana Darie dupa opera lui F. M. Dostoievski), Jean din Julie. Rampa vs Strindberg (adaptare dupa piesa Domnisoara Iulia de A. Strindberg), Bubnov din Azilul de noapte, Leonida din Conu’ Leonida fata cu reactiunea de I.L. Caragiale, Peachum din Opera de trei parale de B. Brecht, Selim din opera Rapirea din Serai de W.A. Mozart, etc. Despre viitor nu pot spune decat ca-l astept.
Este un rol pe care l-ai indragit foarte mult?
Le-am indragit pe toate. Toate rolurile sunt niste oameni.
A fost vreodata un moment in care ai vrut sa renunti la teatru?
Au fost mai multe si cred ca vor mai fi. Sper ca teatrul sa nu renunte la mine.
Referitor la publicul din Romania, cat de mult consideri ca apreciaza teatrul si efortul pe care actorii il depun?
In linii mari stam prost. Se consuma destul de putin teatru in Romania comparativ cu alte state europene, chiar am citit niste statistici. Ori daca nu mergi la teatru, inseamna ca nu-l apreciezi ca fenomen si ca automat nu dai nici macar doi bani pe mascaricii care-l joaca. Asta e adevarul. Nu vreau sa par deplasat, nationalist extrem sau mai stiu eu cum, dar raman la ideea ca un popor, o comunitate de oameni nu poate fi sapata altcumva decat prin distrugerea sistemului de educatie si cultura. Am cunoscut desigur si oameni deosebiti, care se bucurau cu tot sufletul sa vada teatru. Si am mai observat ceva: in provincie, fata de Bucuresti, publicul e diferit. Acolo nu se merge la teatru din snobism.
Care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un actor?
Sa aiba situatie, casa, masina, contract de munca pe perioada nedeterminata, sa arate bine si sa duca un stil de viata sanatos!!!! 🙂 Sa manance sanatos, sa mearga la sala. Glumesc! Ce sa zic… curaj, imaginatie, sensibilitate, expresivitate, tenacitate.
Ce poti sa imi spui referitor la experienta pe care ai avut-o in lumea teatrului?
Am senzatia ca facultatea de teatru m-a disciplinat. Stiu ca se spune ca actorii sunt betivi si ca actritele sunt niste femei de moravuri usoare, dar eu parca tot am senzatia ca m-a disciplinat.
Crezi ca teatrul are viitor in Romania?
Sper. Incerc. Ar merita sa aiba. E un sincretism al artelor. Daca incercam mai multi, s-ar putea sa reusim.
Foto principala: Paul Agarici
